Competiția Internațională de Astronomie și Astrofizică

Dacă Soarele ar fi cît o minge de fotbal, ce mărime ar avea Pămîntul? Din ce este alcătuită o cometă și cum se explică formarea cozii ei luminoase? Ce forță de atracție gravitațională generează un camion de treizeci de tone?

Astronomia și astrofizica atrag curioși de toate vîrstele. Nu se poate să nu fi auzit măcar de cîțiva dintre cercetătorii: Stephen Hawking, Roger Penrose, Neil deGrasse Tyson, Brian Cox sau să fi aflat despre diverse misiuni spațiale de-a lungul timpului ori cursa din prezent (re)alimentată de SpaceX.

Literatura SF și unele dintre cele mai populare jocuri video vorbesc și ele despre „spațiu”, cu multă creativitate, cu care te plasează în „galaxii îndepărtate” sau la bordul unei navete, cu o misiune de salvare a omenirii.

Imensitatea Universului și fenomenele extra-terestre au stîrnit curiozitatea gînditorilor și cercetătorilor încă din antichitate. Universul a fost, practic, primul model al infinitului, dar și sălașul zeilor.

Cînd știința a început să se modernizeze, observațiile astronomice au îmbunătățit tehnologia optică și au contribuit la predicții pe bază de matematică. Modelul geocentric și cel heliocentric sînt în mijlocul celor mai aprinse dezbateri din istoria științei. Cine nu știe cuvintele lui Galilei, Eppur si muove… (Și totuși, se mișcă…), cu referire la rotația Pămîntului în jurul Soarelui, rostite chiar în fața unei condamnări?

Dacă ești elev și vrei să afli mai multe despre astronomie și astrofizică, pe lîngă legea atracției universale din manuale, Olimpiada Națională de Astronomie și Astrofizică este o ocazie bună să înveți și să îți testezi cunoștințele. La fel și etapa internațională, pentru cei calificați, care caută o provocare de talie mondială.

În afara acestor competiții, există și alte oportunități de afirmare, prin care poți și să contribui la pregătirea altora în domeniul care te pasionează.

Competiția Internațională de Astronomie și Astrofizică, organizată de asociația germană Edu Harbour, îți propune un format aparte, cu provocări diferite față de lecțiile școlare și chiar de celelalte concursuri internaționale și olimpiade.

Una dintre misiunile acestei competiții este să facă știința și, în particular, astrofizica și astronomia, accesibile tuturor: este suficient să te poți conecta la internet, să descarci subiectele de lucru, le rezolvi și le trimiți – cel puțin în primele două etape.

Etapa a treia (finală) conține o evaluare înregistrată video, dar pe care o poți face și singur, nu trebuie să o susții într-un centru specializat. Iar dacă te situezi pe podium, premiile includ un telescop, cu autografele a doi laureați Nobel (Gerard 't Hooft și François Englert), plus al astronautului Frank De Winne.

În toate cele trei probe ale concursului, subiectele sînt o combinație unică și reușită de calcul matematic, înțelegerea fenomenelor, a uneltelor de lucru, dar și a rezultatelor la nivel de cercetare.

De exemplu, în etapa de calificare (prima), un subiect de anul trecut cere să identifici părțile componente ale unui telescop. O altă întrebare este cea referitoare la comete, pe care am preluat-o la începutul acestui articol.

În etapa a doua, problemele devin ceva mai dificile și cu mai multă substanță matematică. Dar cel mai remarcabil lucru este că ultimele două subiecte îți propun să citești articole de cercetare. Ai link-uri către două publicații recente, liber accesibile, pe care le citești și le studiezi. Apoi răspunzi la cîteva întrebări pe baza lor, unele computaționale și majoritatea calitative sau explicative.

O astfel de provocare îmbunătățește mult gradul de alfabetizare științifică a oricărui participant. De partea cealaltă, arată și că articolele de cercetare nu sînt neapărat opace, supracomplicate și imposibil de descifrat fără un doctorat.

Primele două etape nu au o limită de timp, așa cum ești obișnuit la examene sau olimpiade. Descarci subiectele, le rezolvi și le încarci chiar și după cîteva zile sau săptămîni. Totul este să te încadrezi înainte de un termen limită, care înseamnă chiar și două luni.

Etapa finală are o structură ceva mai obișnuită, cu douăzeci de întrebări grilă de rezolvat în douăzeci de minute. Printre ele găsești și probleme de calcul, dar și generale, precum:

• Care este cel mai răspîndit element chimic în Univers?
• Ce planetă are cea mai mare viteză de rotație?
• Ce înseamnă distanța perihelică?

Participanții și pasionații sînt încurajați să devină ambasadori ai competiției și să promoveze mai departe acest efort colectiv. Sînt bucuros că una dintre elevele cu care lucrez prin Poligon Educational, Cristina Milutinovici, participă, drept ambasador, dar și concurent. Profesorii și elevii o pot contacta pentru mai multe informații, inclusiv despre experiența de participare. Îi puteți scrie un email la adresa crimilutinovici@amb.iaac.space.

Mai adaug că există și cîte o „soră” a acestei competiții în lingvistică, una în informatică, în fizică generală, precum și una în matematică, unde multe probleme și exerciții sînt de geometrie sau teoria numerelor.

Educația științifică, alfabetizarea funcțională și experiența unei comunități internaționale sînt lucruri pe care cred că oricine este pasionat de educație ar trebui să le promoveze. Cînd sîntem interesați de un lucru, vrem să-l dăm mai departe, să creăm un grup oricît de mic în care să putem discuta ceea ce ne place. A fost una dintre premisele cu care am pornit Gradientul și cred că această competiție te învață să fii parte a unei comunități mai mult decît un concurent, ceea ce se potrivește numai bine valorilor în care cred.

Mulțumesc pentru lectură! Postările de pe Gradient vor fi mereu disponibile gratuit. Dacă ai aflat ceva util sau ți-a plăcut ce ai citit, poți susține publicația printr-o distribuire, un abonament sau o contribuție singulară. Sau poți cumpăra primul număr al revistei în format clasic, PDF.